logo
    • 21 SEP 16
    • 0

    Spina Bifidamalformatie congenitala a canalului vertebral, localizata mai ales in regiunea sacrala si caracterizata prin lipsa sudurii arcurilor vertebrale posterioare ale uneia sau mai multor vertebre.

    Spina Bifida

    Spina Bifida

     Spina Bifida reprezinta o malformatie congenitala a canalului vertebral ce consta in lipsa sudurii arcului posterior al unei singure vertebre sau a mai multora, predominant in zonele lombara si sacrala, si care determina insuficienta dezvoltare a tubului neural. In anumite cazuri, maduva sau meningele pot hernia prin bresa din corpul vertebral.

    Exista doua forme de spina bifida : spina bifida oculta (ascunsa) si spina bifida manifesta.

    Spina bifida oculta este cea mai usoara forma de spina bifida, in care arcul vertebral este incomplet, insa maduva si meningele nu sunt afectate. Persoanele care au aceasta forma de spina bifida nu prezinta probleme de sanatate, uneori nici nu stiu de existenta afectiunii. Exista cateva semne la nivelul pielii, care pot fi corelate cu spina bifida oculta: un lipom, un semn din nastere, un smoc de par. Afectiunea poate fi diagnosticata in urma unui control radiologic si nu necesita tratament.
    Spina bifida manifesta se imparte in doua subtipuri: – meningocel si mielomeningocel.
    Meningocelul este forma de spina bifida cea mai rar intalnita, in care meningele (membrana care imbraca si protejeaza maduva spinarii si creierul) herniaza prin bresa formata in corpul vertebral si formeaza un mic sac cu fluid pe spate, numit meningocel. Tratamentul consta in interventia chirurgicala prin care meningele este impins la locul lui si bresa din corpul vertebral este inchisa. Sansele ca o persoana diagnosticata cu aceasta forma de spina bifida sa dezvolte probleme de sanatate pe termen lung sunt mici daca sacul nu contine nervi, ce pot fi afectati in timpul interventiei.
    Mielomeningocelul este forma de spina bifida cu cel mai mare grad de severitate si care are cea mai mare frecventa. Apare atunci cand atat meningele cat si maduva spinarii herniaza prin bresa din corpul vertebral si formeaza un sac la suprafata pielii. Se insoteste aproape intotdeauna de hidrocefalie – acumulare de fluid ( lichid cefalorahidian) in creier si in jurul creierului (excesul de fluid si presiunea intracraniana determina marirea dimensiunilor craniului). Uneori sacul herniat nu este acoperit de piele, fiind astfel expus riscului de infectii, precum meningita. Ca urmare a afectarii substantei nervoase se poate produce o forma de paralizie in functie de pozitia deschiderii pe spate, se pot pierde simturile, apar probleme de incontinenta, deformarea bazinului si / sau a membrelor inferioare si implicit probleme de mers.

    Tratamentul acestei forme de spina bifida consta in interventie chirurgicala imediat dupa nastere, pentru a plasa tubul neural in interiorul vertebrelor si pt a inchide bresa din vertebre. Administrarea de antibiotice pentru prevenirea infectiei tubului neural este posibila. In cazul hidrocefaliei se intervine chirurgical pentru a plasa un sunt cu rolul de a drena excesul de fluid din creier. Interventii ulterioare pt corectarea problemelor de la nivelul bazinului si / sau membrelor inferioare sunt posibile.

     Purtarea de dispozitive ortopedice este deseori indicata, iar kinetoterapia este intotdeauna indicata pre si postoperator.
    Cauze: unele cercetari indica ca spina bifida poate avea un determinant genetic, adesea combinat cu alti factori de risc precum administarea de medicamente entiepileptice, deficienta de acid folic, episoade febrile in timpul sarcinii.
    Diagnosticarea se face prenatal prin examen echografic, prin amniocenteza si prin testul serului matern AFP (alpha-fetoprotein), efectuat intre saptamanile 16 si 18 de sarcina, masoara cantitatea de alfa-fetoproteina produsa de fetus.

    Leave a reply →